Trei judecători de la Curtea de Apel Timişora riscă să declanşeze un scandal diplomatic după ce, printr-o hotărîre definitivă şi irevocabilă, au condamnat statul belgian, ca pe Gigel de la colţ de stradă, la plata de daune morale către un cetăţan român. Dar fără să ţină cont de imunitatea de jurisdicţie pe care o are orice stat.
Pe scurt: în 2007, Mirela Claudia Pongracz, cetăţean român, ajunge în Belgia să-şi recupereze copilul de la rude, însă pe aeroportul din Bruxelles este reţinută de autorităţile belgiene pe motiv că pe numele său fuseseră emise mai multe mandate de arestare pentru furt.
Lucrurile săteau cam aşa: femeii îi fuseseră furate toate actele în 2003, pe care acum le foloseau alţii. Hoţii, v-aţi prins. Deşi Pongracz anunţase autorităţile române de furtul actelor şi acestea fuseseră declarate nule la Monitorul Oficial în România, vestea n-a ajuns şi la urechile autorităţilor belgiene. Care, în loc să o controleze pe Pongracz la identitate, au controlat-o corporal pe holul unei toalete publice şi i-au pus şi cătuşe.
La întoarcerea în ţară, Mirela Claudia Pongracz a deschis acţiune împotriva statului belgian (reprezentat prin ambasadă), dar şi împotriva instituţiilor române care n-au mişcat să o ajute cînd şi cum a crezut dumneaei, şi anume: Ministerul de Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Inspectoratul General de Poliţie Bucureşti, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Timiş. Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş au respins, pe rînd, acţiunea Mirelei Pongracz.
Trei judecători cucuieţi de la Curtea de Apel Timişoara (de care ziceam la început), însă, au obligat, în octombrie 2008, statul belgian la plata a 5.000 de euro daune morale pentru tratamente inumane. Acum, hotărîrea e irevocabilă şi urmează a fi învestită cu formulă executorie. Numai că, în condiţiile tuturor legilor din România (dar şi a celor internaţionale), nu poate fi introdusă o asemenea acţiune şi nu se poate proceda la executarea silită împotriva bunurilor aparţinînd unui stat străin. Persoana păgubită avea, totuşi, posibilitatea de a se adresa instanţelor belgiene şi apoi CEDO.
Cum, în present, s-a ajuns la partea cu executarea, care este complet absurdă şi inimaginabilă, îi recomandăm pe cei trei judecători luminaţi să bată la uşă la Bruxelles şi să poprească sumele cu pricina. Personal.
sursa www.catavencu.ro
Postări
